Rose Garden

Rose · Trimis: 04/11/2006 14:33 Titlul subiectului: Nu sunt ce par a fi

Ca sa sparg gheata. Smile

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aº fi vrut sã fiu!...
Dar fiindcã m-am nãscut fãrã sã ºtiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creºtin,
ªi n-am rãmas decât... Cel care sunt!...

Ion Minulescu- fragment din "Nu sunt ce par a fi"
_________________
Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu...

www.rose.myforum.ro

Rose · Trimis: 10/11/2006 21:01 Titlul subiectului:

Ecce Homo

Eu sunt o-mperechere de straniu
ªi comun,
De aiurãri de clopot
ªi frãmîntãri de clape-
În suflet port tristeþea planetelor ce-apun
ªi-n cîntece, tumultul cãderilor de ape...

Eu sunt o cadenþare de bine
ªi de rãu
De glasuri rãzvrãtite
ªi resemnãri tîrzii-
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu
ªi-n visuri, majestatea solarei agonii..

Eu sunt o-ncruciºare de harfe
ªi trompete,
De lenese pavane
ªi repezi farandole-
În lacrimi port minciuna tãcutelor regrete
ªi-n ris, impertinenþa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de prozã
ªi de vers,
De rime,
ªi idile,
De artã
ªi eres-
În craniu port Imensul, stãpîn pe Univers
ªi-n vers, vointa celui din urmã Nenteles!...
_________________
Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu...

www.rose.myforum.ro

liveasahb · Data inscrierii: 28/Dec/2006 Mesaje: 39

Nu sunt ce par a fi
Un suflet care

Striga si spune
Umilit ca
Numai in Iubire
Tu esti implinit

Caut si-ncerc sa Il urmez pe
EL

Petrec zi dupa zi gandind ca
Adevarul impreuna cu
Rugaciunea pot sa

Aduca lumea pe

Frumosu-i fagas al
Iubirii eterne.
_________________
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Stefan · Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350

Ecce Homo

CONDAMNATUL

Traiesc in centrul unei sfere nemarginite si deformabile.
Timpul se scurge fara ca eu sa ma schimb.Cat vad cu ochii,nimic nu se misca.
Nu pot crea,nu pot visa.Timpul imi smulge gandurile abia infiripate.Pot doar sa exist,fara trecut si fara memorie.
Imi ramane numai amintirea vietii de odinioara pentru a contrasta si mai vizibil cu nimicnicia situatiei mele.Nu imbatranesc si cu toate ca viitorul meu ter n imi pare la fel de nebulos ca si trecutul sumbru,stiu ca n-am sa imbatranesc niciodata,ca nu voi muri.Stiu ca oamenii se tem de batranete si urasc moartea,dar desi am impartasit candava aceste sentimente,doresc cu infrigurare sa-mi simt bataile inimii si pulsatiile arterelor rarindu-se,muschii intepenind,oasele deformandu-se.Insa,nu mai am decat o nesfarsita amintire a trunchiului pe care l-am abandonat.
Intr-o seara de vara mi-am ucis acel corp.Poate ca am facut-o din joaca.Dar adevarul este ca aveam prea mult noroc si eram singur.NU este bine ca zeii sa arunce pe umerii cuiva o grea povara de fericire fara sa-I acorde un pic de ajutor.
M-am sinucis.M-am sinucis ca sa-mi intiparesc in minte un chip care s-a sters si pe care cu un effort teribil si van voi incerca necontenit sa mi-l amintesc.Am auzit mai intai tipetele,apoi plansetele plutind intr-o mare sonora pe cand imi ridicau trupul leganat de mersul sovaielnic al purtatorilor.
Apoi am fost proiectat aici.
De aici nu pot sa plec nicaieri.Sfera e infinita .Nici o calatorie nu I-ar atinge marginile.In centrul sferei plutesc,rasucindu-ma.Asta imi îngăduie sa simt cum se scurge timpul.Atatea rotiri.Dar timpul e un fluviu cu debit egal si cu toate ca anii trec,eu nu ma schimb deloc.Timpul e un nisip verde,iar eu numar firele fara sa le pot insemna si fara sa le recunosc.
Nu pot construi nimic;nici vis,nici creatie.Timpul exista aici numai ca sa-mi dau seama de durata infinita a acestei lipse de viata.
Mi se intampla in cursul unor nesfarsite intervale de timp sa traiesc o viata iluzorie.Mi se pare ca dimineata am parasit sfera nemarginita,desertul inchis al timpului.Dar mi se intampla sa imbatranesc peste zi,iar seara sa mor.Si cand falsa aurora imi asigură o noua viata,stiu ca nu sunt decat jucaria vreunei deriziuni supreme.Apoi uit.Mintea mi-e extraordinar de limpede,dar nu pot nici sa creez nici sa visez.Nu sufar.Tanjesc dupa corpul meu,dupa viata mea adevarata, dupa batranetea intrerupta a membrelor,durerea impietrita a nervilior si oasele schimbate odata cu trecerea timpului.
Sunt singur pentru totdeauna.Stiu ca peste o distanta infinita,dincolo de o zona nedeterminabila,se afla o alta sfera si traieste o alta fiinta la care nu voi ajunge niciodata.
Ma aflu in infern�..
�Am vazut sub valuri sumbre Unsprezece stele,Luna si cu soarele Se inclina in fata-mi,In tacere,De-a lungul visului meu.�
_________________
Nu spera si nu ai teama.

Doina · Trimis: 14/02/2007 12:09 Titlul subiectului:

Fiecare poartã în el un sâmbure. La fel ca fructele. Vin pãsãrile, vin distrugerile una dupã alta. Viermii. Putrezeºte ceea ce reprezintã carnea ºi cade. Dar Sâmburele trebuie salvat.
Sâmburele trebuie sã rãmânã neatins. El este lucrul în care nu încetãm sã credem. Care rãmâne în noi, profund de tot, indiferent de ce se întâmplã. Indiferent de rãul din noi, de dezertãrile noastre, de galbenii primiþi pentru trãdare.
Fur, mint, preacurvesc - dar nu ucid; o mie de compromisuri, dar în faþa unuia anume spun Nu, cu niciun preþ, niciodatã!
_________________
Fericirea este singurul lucru pe care-l poti oferi fara sa-l ai!