Rose Garden Intotdeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu..    FAQ   Cautare   Membri   Grupuri   Inregistrare   Profil   Mesaje private   Autentificare  .......si totusi iubirea          Pagina de start a forumului Rose Garden -> Filosofia Subiectul anterior :: Subiectul urmator   Autor Mesaj Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 10/12/2006 09:03    Titlul subiectului: .......si totusi iubirea Ce inseamna de fapt iubirea? Pentru fiecare om inseamna ceva, fiecare om are o definitie proprie pentru acest cuvant. In DEX ea este definita cam asa: faptul de a se iubi, sentiment de dragoste pentru o persoana de sex opus, relatie de dragoste; sentiment de afectiune pentru cineva. Fara a face conexiuni cu realitatea aceasta definitie poate sa para seaca si dificil de inteles. Daca insã faci o legatura intre realitate si definitie sigur o intelegi si zici ca e o definitie suficient de buna. In timpul adolescentei totul pare mai rau decat este de fapt. De aceea e mai bine sa gandesti pozitiv. Daca acum ploua in viata ta, maine va rasari soarele sigur. Viata e, chiar daca uneori nu pare, frumoasa. Cand esti fericit, toata mulțimea e a ta (sau cel putin asa pare dar oricum iti face bine sa crezi). O poveste de dragoste trebuie “gustata” din plin indiferent unde o afli: intr-o carte, intr-un film, intr-o poezie, intr-un cantec iar cel mai bine e îndată ce o gasesti in realitate. In acest timp pare ca e mai convenabil sa iti cunosti interesul si sa ai grija de binele tau. Nu e chiar asa…nu banii aduc fericirea, nici luxul, nici celebritatea. Oamenii fara dragoste dar cu toate acestea ar da tot ce au pentru o clipa de iubire. Un om egoist va avea mereu de pierdut. Va ramane singur si tot lui isi va plange de mila. Dar nu isi va vedea niciodata vina…asta e pedeapsa lui. Ce bine ar fi daca majoritatea oamenilor ar fi buni…de ce atunci cand îi ajuti iti sunt prieteni iar apoi isii bat joc de tine? Am încercat de numeroase ori sa devin interesata…dar nu pot…de ce? Cum altii pot ºi eu nu? Uneori incep sa cred ca iubirea nu exista cu adevarat...si ca nu merita sa te indragostesti...pentru o clipa de fericire...simt nevoia de a fi mereu indragostita de ceva,o idee,un lucru,o fiinta........ Voi cum simtiti? _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Sus Sylver Cheetah 53 Ghiocel Data inscrierii: 10/Noi/2006 Mesaje: 174 Localitate: Milky Way Trimis: 10/12/2006 09:16    Titlul subiectului: Iubirea aduce suferinþã, ca ºi fericirea. Hate it... _________________ [url]www.youplay.ro[/url] Sus Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 10/12/2006 09:23    Titlul subiectului: Temandu-te de suferinta inerenta refuzi sa iubesti,dar cand te indragostesti? _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Sus Sylver Cheetah 53 Ghiocel Data inscrierii: 10/Noi/2006 Mesaje: 174 Localitate: Milky Way Trimis: 10/12/2006 09:24    Titlul subiectului: Cînd vrea inima, cã ea decide. _________________ [url]www.youplay.ro[/url] Sus Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 10/12/2006 09:38    Titlul subiectului: Si atunci ce simti?Cum simti? _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Sus Sylver Cheetah 53 Ghiocel Data inscrierii: 10/Noi/2006 Mesaje: 174 Localitate: Milky Way Trimis: 10/12/2006 09:50    Titlul subiectului: E aiurea ce simþi... Simþi cã tot universul se învîrte în jurul persoanei iubite. Astfel ajungi sã îi neglijezi pe alþii care poate þin la tine. Pur ºi simplu þi se pare cã nu îþi mai trebuie nik altceva, cã n-ai nevoie de nik... Iar cînd se terminã, simþi cã ai pierdut tot... Cel puþin aºa e la mine. Anyway... Nu se meritã. _________________ [url]www.youplay.ro[/url] Sus Greta Ghiocel Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 176 Localitate: Hunedoara Trimis: 10/12/2006 15:48    Titlul subiectului: Si daca nu se va termina? _________________ I hate moondays! Sus Sylver Cheetah 53 Ghiocel Data inscrierii: 10/Noi/2006 Mesaje: 174 Localitate: Milky Way Trimis: 11/12/2006 09:50    Titlul subiectului: Dacã nu se va termina... Nu ºtiu, apar ºi pe parcurs motive de tristeþe. Atunci poate nu pt. cã nu mai e, ci pt. cã e prea puþin. Oricum ai da-o, de suferinþã nu scapi. _________________ [url]www.youplay.ro[/url] Sus Clarisa Crin Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 1069 Localitate: Aiud Trimis: 11/12/2006 10:49    Titlul subiectului: Iubirea e cea mai frumoasa dintre minuni. _________________ Fac exact ce vreau! Sus Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 17/12/2006 09:11    Titlul subiectului: Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul... Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata... întâia mângâiere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita... O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea... Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte... Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii... Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Nu rupe firul unei iubiri, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane... Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!... Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are tăria de a se indragosti poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza... si ca indiferent ce floare pe care, daca nu o uzi, se ofileste... Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu! Iubirea e tot ce dorim, iar, in final, e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii... atunci EA este sensul, daca nu... EA ar necesită sa fie... Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste... Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile". Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste... Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine! Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa... si un suflet smuls din piept... O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp. Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie... Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului... Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi... Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam;insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem... Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult decat aceea de a fi fericiti... Am o banala intrebare pentru voi...: "Dragostea s-a nascut prin nevastă sau Femeia s-a nascut din Dragoste...?" Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Fiecare are propria sa filozofie a iubirii..., unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra... Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului… Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta... "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului." - William Shakespeare Nu putem merge departe in iubire, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte... Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea... O viata fara dragoste este întocmai unui an fara primavara. Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu debutantul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit... Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire... Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens... Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile... In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe. Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze ... noaptea! Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput... Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde. Oamenii ne dau uneori vise, dar viata le spulbera… Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti... Unii oameni vin si pleaca rapid din viata noastra, altii stau o vreme,punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi. Dragostea e speranta, si, fara speranta, omenirea nu ar exista... Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat... Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi... "jertfa". Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd... Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze... Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca, de fapt, asteptai o jertfa pe care sa o poti dărui ca pe o dragoste... Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori, din cele două motive. Insa, de cele mai numeroase ori, uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte configurații de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu bucată ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost făcut pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit… Un lucru e cert: Fara IUBIRE nu exista viata! IUBITI-VA! Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Sus Clarisa Crin Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 1069 Localitate: Aiud Trimis: 17/12/2006 10:36    Titlul subiectului: Esti indragostita pana peste cap draga mea,se vede se simte,ce elegant e sa iubesti. _________________ Fac exact ce vreau! Sus Doina Ghiocel Data inscrierii: 14/Dec/2006 Mesaje: 451 Localitate: Bucuresti Trimis: 17/12/2006 11:52    Titlul subiectului: " SONETUL 132 " PETRARCA De nu-i iubirea ce simt, ce-i oare? Iar daca-i ea, ma-ntreb ce e iubirea? E un fapt rau? De ce-i ravnesc ranirea? E un lucru bun? Atunci, de ce ma doare? Cum plang cand cer placerea arzatoare? De n-o vor la ce ar servi jelirea... Cum poti atat cand nu-ti dau consimtirea! O rau placut! O moarte imbietoare! Dar eu consimt si plang pe nedreptate In barca fara carma stau cu plansu-mi Furtuni pe mare vin sa se astearna Usor de invataturi, greu de pacate Asa incat nu stiu ce vreau eu insumi Mi-e vara frig si ard in plina iarna! _________________ Fericirea este singurul lucru pe care-l poti oferi fara sa-l ai! Sus Ramona Ghiocel Data inscrierii: 24/Noi/2006 Mesaje: 460 Localitate: Iasi Trimis: 18/12/2006 13:52    Titlul subiectului: Mi-ai dat tema de gandire. _________________ Un adevar spus la timp nu doare. Sus TNT Data inscrierii: 14/Noi/2006 Mesaje: 51 Trimis: 24/12/2006 23:36    Titlul subiectului: As vrea sa fiu si eu norocos ca si iubitul tau Rose...as vrea... _________________ Iubeste ca sa fi iubit! Sus monicamarco Ghiocel Data inscrierii: 06/Ian/2007 Mesaje: 187 Localitate: Alexandria, Egypt Trimis: 12/01/2007 11:06    Titlul subiectului: Cred ca iubirea intre doua persoane supravietuieste doar atunci cand cei doi sunt si prieteni cu adevarat si foarte sinceri, au caracterele deosebit de apropiate. Atractia fizica dintre cei doi vine si dispare , niciodata doi iubiti se vor dori cu aceeasi putere la nesfarsit, cei ce spun acest lucru mint, insa daca cei doi au acelasi drum in viata acea scanteie se reaprinde mereu. Daca nu, incet, cei doi realizeaza ca sunt prea diferiti si cu momentul cand te uiti in ochii celuilalt nu te mai vezi pe tine. Iubirea adevarata exista dar prea putini o gasesc din pacate. _________________ mt Sus Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 11/03/2007 21:33    Titlul subiectului: Iubindu-te am inteles pentru prima data fosnetul frunzelor iar glasul cristalin al stropilor de ploaie inca mai dainuie in inima mea.Ce inger te-a indemnat sa imi zambesti si ti-a soptit sa-mi cuceresti sufletul cu vorbe alese?Cum de te-ai ratacit printre muritori si m-ai ales tocmai pe mine sa fiu fericita?Inima mea cauta enigma unui vis si descoperindu-ti lumina din privire a renuntat la cautari.A concretizat ca dragostea e atat de aproape incat i-a simti caldura. Imi amintesc si acum durerea ce-mi apasa pieptul,inca simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce-mi strangea inima de parca vroia sa-i sufoce pana si speranta.Cine ar fi banuit ca aceea e ziua eliberarii?Ce ar fi fost viata daca intr-o seara de mai nu te-ai fi apropiat spunandu-mi ca frumusetea unui om vine din partea interioară iar in privirea mea e concentrata puritatea celor mai minunate flori?Am plans de bucurie iar tu mi-ai ascuns lacrimile in causul palmelor tale si le-ai sarutat. Zile intregi am crezut ca esti o plasmuire a unui inger ce se agata de fapte extraordinare pentru a crede in viata.Intr-un tarziu ne-am reantalnit si am citit in privirea ta atata intelegere.Inca imi era frica sa nu ne contopim sufletele si sa ne pierdem identitatea.Ma intreb si azi daca merit aceasta fericire si mi-e frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pretul. Caldura sarutului tau imi da putere sa continuu sa gust din intensitatea momentului. Privesc luna.Zambetul ei e atat de misterios incat parca e o intruchipare a viitorului ce-si intinde plasa sa ne inghita sau sa ne faca mai puternici.Imbratisarea ta pare o implorare catre destin.Care acesta ne va asculta ruga sau ne va strivi sub nepasare si ura? Spui ca dragostea e o inclestare a doua spirite insetate de liniste si frumos.Si atunci de unde pasiunea atat de furtunoasa in trairile noastre? Opreste timpul,ademeneste-l cu caldura in lumea gerului vesnic si al oglinzilor de gheata unde totul e static si alb,iar noi,sa traim intr-un prezent continuu si fericit.Nu zambi!Lasa-ma pe mine sa inving raul,sa-I diminuesc forța si sa-l fac sclavul meu.Raul si timpul sunt dusmanii nostri! _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Ultima modificare efectuata de catre Rose la 11/03/2007 21:46, modificat de 1 data in total Sus Clarisa Crin Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 1069 Localitate: Aiud Trimis: 11/03/2007 21:44    Titlul subiectului: Cel pe care il iubesti cred ca primeste lucruri mult mai frumoase decat aceste ganduri,nu? _________________ Fac exact ce vreau! Sus Pheonix Ghiocel Data inscrierii: 07/Mar/2007 Mesaje: 243 Localitate: Bucuresti Trimis: 04/04/2007 11:49    Titlul subiectului: Am citit o poveste frumoasã scrisã de Shel Silverstein ºi intitulatã Arborele care dãruieºte. Se spune cã a existat odatã un arbore bãtrân ºi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele ºi culorile veneau de pretutindeni ºi dansau în jurul lui. îndată ce fãcea fructe, pãsãri din þãri îndepãrtate veneau sã guste din ele. Ramurile sale arãtau ca niºte braþe vânjoase. Era minunat. Un bãieþel obiºnuia sã vinã ºi sã se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obiºnuit cu el ºi a început sã-l iubeascã. Ceea ce este mare ºi bãtrân se poate îndrãgosti de ceea ce este mic ºi tânãr, cu condiþia sã nu fie ataºat de ideea cã el este mare, iar celãlalt mic. Copacul nu avea aceastã idee, aºa cã s-a îndrãgostit de bãiat. Egoul încearcã întotdeauna sã iubeascã ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevãrata iubire, nimic nu este însã mare sau mic. Ea îi îmbrãþiºeazã pe toþi cei de care se apropie. Aºadar, copacul s-a îndrãgostit de bãieþelul care venea în fiecare zi sã se joace sub el. Ramurile sale erau cumplit de înalte, dar el ºi le apleca, pentru ca bãiatul sã le poatã atinge pentru a-i mângâia florile ºi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata sã se încline; egoul, niciodatã. Dacã încerci sã te apropii de un ego, acesta se va înãlþa ºi mai mult, devenind atât de rigid încât sã nu-l poþi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stã pe tronul puterii, este considerat a fi mare. Aºadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îºi pleca ramurile. Când micuþul îi mângâia florile, bãtrânul copac se simþea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericitã atunci când poate dãrui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva. Bãiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroanã împletitã din florile sale. Se simþea atunci de parcã ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna sã te simþi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac sã te simþi mizerabil. Vãzând cum bãiatul poartã o cununã din florile sale, dansând cu ea, copacul se simþea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bãtaia vântului. Bãiatul a crescut ºi mai mult. A început sã se caþere în copac, legãnându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simþea fericit. Iubirea este întotdeauna fericitã atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconforteazã.. Timpul a trecut, iar bãiatul a început sã fie apãsat de alte îndatoriri. Avea ambiþiile lui. Trebuia sã îºi treacã examenele, sã îºi facã prieteni… De aceea, a început sã vinã din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aºtepta însã cu o nerãbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului sãu: „Vino, vino. Te aºtept”. Iubirea îºi aºteaptã întotdeauna obiectul afecþiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuã aºteptare. Când bãiatul nu venea, copacul se simþea trist. Singura tristeþe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împãrtãºi cu altcineva, de a nu se putea dãrui. Atunci când se poate dãrui în totalitate, iubirea este fericitã. Bãiatul a crescut ºi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toþi cei care cresc în lumea ambiþiilor îºi gãsesc din ce în ce mai puþin timp pentru iubire. Bãiatul a ajuns ambiþios ºi prins în afacerile sale lumeºti. „Ce copac? De ce ar necesită sã-l vizitez?” Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultã! Te aºtept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”. Bãiatul i-a rãspuns: „Ce poþi sã-mi oferi, ca sã trec sã te vãd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poþi sã-mi oferi pentru ca sã vin la tine? Aº putea veni, dar numai dacã ai ceva de oferit. Altminteri, nu vãd de ce aº face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintã propria sa rãsplatã. Uimit, copacul i-a spus bãiatului: „Nu vei mai veni decât dacã îþi voi oferi ceva? Îþi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu þine niciodatã nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dãruieºte necondiþionat. „Din pãcate, nu am bani. Aceasta este o invenþie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiþi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastrã îi rãcoreºte pe cei încãlziþi. Când bate vântul, dansãm ºi cântãm. Deºi nu avem bani, pãsãrelele se cuibãresc pe ramurile noastre ºi ciripesc vesele. Dacã ne-am implica ºi noi în afaceri financiare, am ajunge la fel de înrãiþi ºi de nefericiþi ca voi, oamenii, care sunteþi nevoiþi sã staþi prin temple ºi sã ascultaþi predici despre iubire ºi despre pace. Noi nu avem necesitate de predici, cãci trãim tot momentul aceste stãri. Nu, noi nu avem nevoie de bani”. Bãiatul i-a spus: Atunci, de ce sã vin la tine? Nu am de gând sã merg decât acolo unde pot obþine bani. Am trebuință de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, cãci banii înseamnã putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, dupã care a spus: „Atunci, culege-mi fructele ºi vinde-le. În felul acesta, vei obþine bani”. Bãiatul s-a luminat fără întârziere la faþã. S-a urcat în copac ºi a cules toate fructele copacului, chiar ºi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile ºi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simþit din nou fericit. Iubirea se bucurã chiar ºi atunci când este lovitã. Egoul nu este cu adevãrat fericit nici mãcar atunci când obþine ceva. El nu poate simþi decât nefericire. Bãiatul nu ºi-a dat nici mãcar osteneala sã-i mulþumeascã arborelui, dar acestuia nu-i pãsa. Adevãrata sa mulþumire s-a produs finit atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obþine bani în schimbul lor. Bãiatul nu s-a mai întors multã vreme. Acum avea bani ºi era deosebit de ocupat sã obþinã cu susținerea lor încã ºi mai mulþi bani. A uitat cu totul de copac, ºi astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea dupã întoarcerea bãiatului, la fel ca o mamã cu sânii plini de lapte, dar care ºi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinþã tânjeºte dupã copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept ºi a se uºura. Cam la fel tânjea ºi copacul nostru. Întreaga sa fiinþã era în agonie. Dupã mulþi ani, bãiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino ºi îmbrãþiºeazã-mã”. Bãrbatul i-a rãspuns: „Terminã cu prostiile. Fãceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fãrã minte”. Egoul considerã iubirea un fapt prostesc, o fantezie copilãreascã. Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Danseazã cu mine”. Bãrbatul i-a rãspuns: „Terminã cu flecãreala asta stupidã! Acum doresc sã-mi construiesc o casã. Îmi poþi dărui o casã?” Copacul a exclamat: „O casã? Bine, dar eu trãiesc fãrã sã stau într-o casã”. Singurii care trãiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trãiesc liber, în naturã. Cât despre oameni, cu cât casa în care trãiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei. „Noi nu trãim în case, dar uite ce îþi propun: îmi poþi tãia crengile, pentru a-þi construi o casã cu ajutorul lor”. Fãrã sã mai piardã timpul, bãrbatul a luat un topor ºi i-a tãiat crengile copacului. Din acesta a rãmas acum doar trunchiul, dar el era nespus de fericit. Iubirea este fericitã chiar ºi atunci când îi sunt tãiate membrele de cãtre cel iubit. Iubirea nu ºtie decât sã dãruiascã. Ea este întotdeauna pregãtitã sã se ofere în întregime. Bãrbatul a plecat, fãrã sã-ºi mai dea osteneala sã arunce în urmã mãcar o privire. ªi-a construit casa visatã, iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fãrã crengi, a continuat sã-l aºtepte. Ar fi vrut sã îl strige, dar nu mai avea ramuri ºi frunze care sã poatã cânta în bãtaia vântului. Vânturile continuau sã batã, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sãu a reuºit sã rosteascã o ultimã chemare: „Vino, vino, iubitul meu”. Timpul a trecut, iar bãrbatul a îmbãtrânit. Odatã, se afla prin apropiere, aºa cã a venit ºi s-a aºezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupã foarte, destul de mult timp”. Bãtrânul i-a rãspuns: „Ce poþi face pentru mine? Aº vrea sã ajung într-o þarã îndepãrtatã, sã câºtig ºi mai mulþi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcã”. Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul ºi fã-þi o barcã din el. Aº fi extrem de fericit sã devin barca ta ºi sã te ajut sã mergi astfel în þara aceea îndepãrtatã, pentru a câºtiga mai mulþi bani. Dar, te rog, ai grijã de tine ºi întoarce-te cât mai repede. Voi aºtepta de-a pururi întoarcerea ta”. Omul a adus un ferãstrãu, a tãiat trunchiul copacului, ºi-a fãcut o barcã din el ºi a plecat. Acum, din copac nu a mai rãmas decât rãdãcina, dar el a continuat sã aºtepte cu rãbdare întoarcerea celui iubit. A aºteptat mereu ºi mereu, conºtient însã cã nu mai avea nimic de oferit. Poate cã bãrbatul nu se va mai întoarce niciodatã. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câºtigat. Odatã, m-am aºezat lângã ciot. Acesta mi-a ºoptit: „Am un prieten care a plecat departe ºi nu s-a mai întors. Mã tem sã nu se fi înecat, sau sã nu se fi rãtãcit. Poate cã s-a pierdut în þara aceea îndepãrtatã. Poate cã nici mãcar nu mai este în viaþã. O, cât mi-aº dori sã aflu veºti de la el! Mã apropii de sfârºitul vieþii, aºa cã tot ce mi-aº mai dori ar fi sã aflu veºti despre el. Atunci aº muri liniºtit. Dar ºtiu cã nu ar mai veni nici dacã mi-ar auzi strigãtul, cãci nu mai am nimic sã-i ofer, iar el nu înþelege decât acest limbaj”. Egoul nu înþelege decât limbajul acceptãrii. Iubirea vorbeºte limbajul dãruirii. ___________________________ Dacã viaþa noastrã ar semãna cu acest copac, întinzându-ºi ramurile pânã departe, gata sã le ofere umbrã ºi adãpost tuturor celor în nevoie, deschizându-ºi braþele în faþa tuturor, am înþelege ce este iubirea. Nu existã definiþii, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu existã un set de principii care se aplicã iubirii. _________________ nihil sine Deo! Sus Greta Ghiocel Data inscrierii: 07/Noi/2006 Mesaje: 176 Localitate: Hunedoara Trimis: 08/04/2007 11:37    Titlul subiectului: Nici macar iubirea nu dureaza o vesnicie,nu jura te voi iubi mereu fiinca nu poti sa iti duci la capat promisiunea. _________________ I hate moondays! Sus adelina Data inscrierii: 22/Mar/2007 Mesaje: 44 Localitate: arad Trimis: 22/04/2007 08:46    Titlul subiectului: Iubirea....ciudat sentiment.....pacat ca multi oameni nu reusesc sa se bucure de ea niciodata....ne intrebam mereu " vom intalni vreodata pe cineva care sa ne iubeasca si sa ne inteleaga?" " vom suferi vreodata din cauza iubirii?" sau, efectiv, ce este iubirea? De gasit un prieten/ prietena nu e asa de greu, important e cum reusim sa pastram acea relatie. Degeaba, cum a scris si monicamarco, atractia fizica e ceva trecator, si de fapt si iubirea dupa casatorie poate fi la fel, transformandu-se pentru majoritatea in simpla OBIJNUINTA. Se spune ca avem doar un solitar suflet pereche in intreaga lume….cam cate ar fi sansele sa il/o si gasim? Numeroase . Dar asta depinde de la om la om. Nu exista iubire fara suferinta. Cum a spus si Shakespeare “Calea iubirii nu a fost niciodata neteda.” Intotdeauna merita sa lupti pentru ce simti, pentru ce stii ca e ADEVARAT. Una din definitiile iubirii: Renunta la tot pentru cel drag si nu astepta nimic in schimb. Sus Rose Lacrimioara Data inscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 741 Localitate: Undeva in Ardeal.......... Trimis: 22/04/2007 11:15    Titlul subiectului: De la dragoste la ura un solitar pas,acum ma chinui sa inteleg cum reusesc unii sa-l faca?poate reusesc sa scriu ceva mai multe _________________ Intodeauna e prea devreme sa spui ca e prea tarziu... www.rose.myforum.ro Sus Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:  Primele, cele mai vechi mesajePrimele, cele mai noi mesaje         Pagina de start a forumului Rose Garden -> Filosofia Ora este GMT + 2 ore Pagina 1 din 1   Mergi direct la: Alegeti un forum Rose Garden----------------Rose-cafeRose ClubRose LibraryScrieriNote de calatorieFotografie,Pictura,Grafica,SculpturaSpiritualitateFilmeNoutatile zileiLaboratorul PsiMuguri de floareClepsidra timpuluiSunetul muziciiFilosofiaDiverseCutia cu petale  Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro