Rose Garden

Clarisa · Trimis: 20/03/2007 10:18 Titlul subiectului: Stii povestea?

Un nou joc,ghiciti titlul povesti,cine il spune continua.

"Darã tocmai când era sã-l arunce în cãldare, un zgomot se auzi nu departe de peºtera aceea, toþi ieºirã, ºi lãsarã pe un bãtrân de ai lor ca sã facã astã treabã.
Cum se vãzu viteazul nostru singur numai cu unchiaºul, îi puse gând rãu. Unchiaºul îl dezlegã ca sã-l bage în cazan, darã voinicul îndatã puse mâna pe un tãciune ºi-l azvârli drept în ochiul bãtrânului, îl orbi, ºi apoi fãrã sã-i dea rãgaz a zice nici cârc! îi puse o piedicã ºi-i fãcu vânt în cazan. Luã focul dupã care venise, o apucã la sãnãtoasa, ºi scãpã cu faþã curatã. Ajungând la Zorilã, îi dete drumul. Dupã aceea o tuli la fugã ºi fugi pânã ce ajunse la Miazãnoapte, o dezlegã ºi pe dânsa, ºi apoi se duse ºi la Murgilã pe care îl trimise sã-ºi vazã de treabã. îndată ce ajunse la tovarãºii sãi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încã a se arãta albul zilei, atât de lungã fu noaptea, fiindcã voinicul îi oprise cursul, ºi aºa avu timp destul sã colinde dupã focul care îi trebuia. N-apucã sã aþâþe focul bine ºi tovarãºii sãi, deºteptându-se, ziserã:
- Darã lungã seară fu asta, mãi vere.
- Lungã da, vericule, rãspunse viteazul.
ªi se umfla din foale ca sã aprinzã focul. Ei se scularã, apoi începurã a se-ntinde ºi a cãsca, darã se cutremurarã când vãzurã namila de lighioanã lângã dânºii ºi un lac de sânge cât pe colo. Zgâirã ochii ºi cu mare mirare bãgarã de seamã cã capetele balaurului lipsesc, iarã viteazul nu le spuse nimic din cele ce pãþise, de teamã sã nu intre urã între dânºii, ºi se întoarserã cu toþii în oraº.
Când ajunserã în cetate, toatã mulțimea se veselea cu mic cu mare de uciderea balaurului, da laudã sfântului cã trecuse noaptea aia lungã, mai ajunserã o datã iarã la ziuã ºi ridica pân în naltul cerului pe mântuitorul lor. Viteazul nostru, care vãzuse ºi el lipsa capetelor, nu se frãmânta deloc cu firea, fiindcã se ºtia curat la inimã, ºi porni cãtre curtea împãrãteascã, ca sã vazã ce s-o alege cu capetele fãrã limbi, cãci el înþelesese cã aici trebuie sã se joace vreo drãcie. Pasãmite, bucãtarul împãratului, un þigan negru ºi buzat, se dusese d-a minune sã vazã ce mai ala, bala, pe la flãcãii ce stau la pândã. ªi daca dete peste dânºii dormind ºi peste dihania spurcatã fãrã rãsuflare, el se aruncã cu satârul de la bucãtãrie ºi-i tãie capetele. Apoi merse la împãratul cu capetele ºi i le arãtã, fãlindu-se cã el a fãcut izbânda. Iarã împãratul daca vãzu cã se înfãþiºeazã bucãtarul curþii cu izbândã, fãcu o masã mare, ca sã-l logodeascã cu fie-sa, ºi pusese în gând sã facã o nuntã, unde sã cheme pe toþi împãraþii. Þiganul arãta la toatã societatea hainele sale pe care le umpluse de sânge, ca sã fie crezut. Când ajunse viteazul nostru la palat, împãratul cu voie bunã ºedea la masã, iarã cioropina sta în capul mesei pe ºapte perne. Cum ajunse la împãrat, îi zise voinicul:
- Preaînãlþate împãrate, am auzit cã oarecine s-ar fi lãudat cãtre mãria-ta cã el ar fi ucis pe balaur. Nu e adevãrat, mãria-ta, eu sunt acela care l-am omorât.
- Minþi, mojicule, strigã þiganul îngâmfat, ºi poruncea slujitorilor sã-l dea afarã.
Împãratul, care nu prea credea sã fi fãcut þiganul astã voinicie, zise:
- Cu ce poþi dovedi zisele tale, voinicule?
- Zisele mele, rãspunse viteazul, se pot dovedi prea bine, porunciþi numai ca mai întâi sã se caute daca capetele balaurului, care stau colea la ivealã, au ºi limbile lor.
- Sã caute, sã caute, zise bahniþa.
El însã o cam bãgase pe mânicã, darã se prefãcea cã nu-i pasã. Atunci cãutarã ºi la nici unul din capete nu gãsirã limbã, iarã mesenii înmãrmurirã, cãci nu ºtiau ce va sã zicã asta. Þiganul, care o sfeclise de tot, ºi care se cãia de ce n-a cãutat capetele în gurã, mai nainte de a le aduce la împãratul, strigã:
- Daþi-l afarã cã e un smintit ºi nu ºtie ce vorbeºte.
Împãratul însã zise:
- Tu, voinicule, va sã zicã ne dai sã înþelegem cã acela a omorât pe balaur care va arãta limbile.
- Fugi d-acolo, împãrate, zise þiganul care tremura ca varga ºi se-ngãlbenise ca ceara, nu vezi cã calicul ãsta este un deºuchiat, care a venit aici sã ne amãgeascã?
- Cine amãgeºte, rãspunse voinicul liniºtit, sã-ºi ia pedeapsa.
El începu apoi a scoate limbile din sân ºi a le arãta la toatã adunarea, ºi de câte ori arãta o limbã de atâtea ori cãdea ºi câte o pernã de sub þigan, pânã ce, în cele din urmã, cãzu ºi el de pe scaun, atât de tare se speriase dihania."
_________________
Fac exact ce vreau!

Stefan · Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350

Balaurul cu sapte capete.
_________________
Nu spera si nu ai teama.

Clarisa · Trimis: 20/03/2007 15:41 Titlul subiectului:

Corect,ascultam.
_________________
Fac exact ce vreau!

Stefan · Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350

Cand le pierdu din ochi, se porni se verse lacrimi amare. Nasa fetei, vazand-o inlacrimata, o intreba:
- De ce plangi? Ce-i cu tine?
- As dori atat de mult... as dori atat de mult...
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. Atunci,nasa ei, zana, o intreba:
- Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal?
- Vai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.
- Ei bine, daca vei fi ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse: Mergi in gradina, alege un dovleac si adu-mi-l.
Cenusareasa pleca sa-l caute.
Dupa un timp, aduse un dovleac de toata frumusetea. Zana il scobi, lasandu-i numai coaja. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita.
Se duse apoi la cursa de soareci, unde gasi sase soareci si, cu o contact de nuia, ii prefacu, unul dupa altul, in sase armasari suri. Era un echipaj de toata frumusetea.
- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care cauta acum un vizitiu.
- Ai dreptate, raspunse nasa fetei, du-te si vezi.
Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa.
- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare, mai spuse zana fetei.
Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi, care se urcara la spatele calestii.
Zana o antreba pe Cenusareasa:
- Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita?
- Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate?
Zana le atinse cu nuiaua fermecata si pe data hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. Ii mai darui o pereche de conduri din sticla, cum nu se mai vazusera.

?
_________________
Nu spera si nu ai teama.

drops · Trimis: 21/03/2007 11:24 Titlul subiectului:

Cenusareasa
Stii povestea? Stii povestea?

" O vãz, ca prin vis.
O vãz limpede, aºa cum era. Naltã, uscãþivã, cu pãrul alb ºi creþ, cu ochii cãprui, cu gura strânsã ºi cu buza de sus crestatã în dinþi de pieptene, de la nas în jos.
Cum dãschidea poarta, îi sãream înainte.
Ea bãga biniºor mâna în sân ºi-mi zicea:
- Ghici...
- Alune!
- Nu.
- Stafide!
- Nu.
- Nãut!
- Nu.
- Turtã-dulce!
- Nu.
Pânã nu ghiceam, nu scotea mâna din sân.
ªi totdauna sânul ei era plin.
Îi sãrutam mâna.
Ea-mi da pãrul în sus ºi mã sãruta pe frunte.
Ne duceam la umbra dudului din fundul grãdinii.
Ea îºi înfigea furca cu caierul de in în brâu ºi începea sã tragã ºi sã rãsuceascã un fir lung ºi subþire. Eu mã culcam pe spate ºi lãsam alene capul în poala ei.
Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mã uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se pãrea cã se scuturã o ploaie albastrã.
- Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica.
Surâsul ei mã gâdila în creºtetul capului.
- Sã spui...
ªi niciodatã nu isprãvea basmul.
Glasul ei dulce mã legãna; genile mi se prindeau ºi adormeam; uneori tresãream º-o întrebam câte ceva; ea începea sã spuie, ºi eu visam înainte.
- A fost odatã un împãrat mare, mare...
- Cât de mare?
- Mare de tot. ªi-ºi iubea împãrãteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. ªi îi pãrea rãu, îi pãrea rãu cã nu avea copii...
- Bunico, e rãu sã nu ai copii?
- Fireºte cã e rãu. Casa omului fãrã copii e casã pustie.
- Bunico, dar eu n-am copii ºi nu-mi pare rãu."

...............................................................................................
?
_________________
" Nu conteaza cat timp traiesti important este sa
traiesti o clipa pentru care merita sa mori " Geothe

Clarisa · Trimis: 24/03/2007 13:03 Titlul subiectului:

Inca nu stiu,gandesc.
_________________
Fac exact ce vreau!

Pheonix · Trimis: 27/03/2007 06:26 Titlul subiectului:

Este ceva de Ion Creanga?Mie asa m-i se pare dar nu sunt sigur. :unsure:

_________________
nihil sine Deo!

drops · Trimis: 27/03/2007 20:05 Titlul subiectului:

Autorul este Barbu Stefanesc Delavrancea.
_________________
" Nu conteaza cat timp traiesti important este sa
traiesti o clipa pentru care merita sa mori " Geothe

Pheonix · Trimis: 27/03/2007 23:06 Titlul subiectului:

Bunica

Mergand el cu Duman si Talasman ai sai, tot inainte spre iarmaroc, tocmai pe cand suia un deal lung si taraganat, un alt om venea dinspre targ cu un car nou, ce si-l cumparase chiar atunci si pe care-l tragea cu manele singur, la vale cu propele si la deal cu opintele.
- Stai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smuceau din funie, vazand troscotul cel fraged si mandru de pe langa drum.Stai putin cu carul, c-am sa-ti spun ceva.
-Eu as sta, dar nu prea vre el sa steie.Dar ce ai sa-mi spui?
-Carul dumitale parca merge singur.
-D-apoi mai singur, nu-l vezi?Prietene, stii una?
-Stiu daca mi-i spune.
-Hai sa facem treampa;da-mi carul si n-ati boii.NU vreau sa le mai port grija in spate: ba fan, ba sa nu-i manance lupii ba de multe de toate.Oiu fiu eu vrednic sa trag un car, mai ales daca merge singur.
-Suguiesti, mai omule, ori ti-e intr-adins?
-Ba nu suguiesc, zise Danila.
-Apoi dar, te vad ca esti bun mehenghiu, zise cel cu carul;m-ai gasit intr-un chef bun;hai, noroc sa dea Dumnezeu!Sa-ti aibi parte de car, si eu de boi!
_________________
nihil sine Deo!

Ramona · Trimis: 08/04/2007 09:11 Titlul subiectului:

Danila Prepeleac

-----------
Numai cucul, bun de gurã,
Rupt de mult-alergãturã,
Amãrât, ºedea pe-o cracã,
Neºtiind ce sã mai facã.
Colindase el degrabã
Sã-ºi aleagã o podoabã,
Una mai de soi, vezi bine,
Nu cum are oriºicine.
Peste tot zburase, dar
Se trudise în zadar.
Cum ºedea pe craca lui
În desiºul codrului,
Iatã cã vãzu trecând
Un pitic cu chipul blând,
Cu cãciulã cum au moºii
ªi cu ciuboþele roºii.
Tii, ce mândre ciuboþele,
Nu s-au mai vãzut ca ele
ªi cusute, nu vã mint,
Doar cu fire de argint.
"Ah, ce tare mult îmi plac...
Ciuboþele am sã-mi fac!"
ªi zicând aºa în gând,
Cucul se-ndreptã zburând
Cãtre Dealul Nucilor,
La cizmarul cucilor:
-Meºtere, te ºtiu dibaci,
Repede, te rog sã-mi faci
Ciuboþele cu arnici,
Cum se poartã la pitici,
Ciuboþele gãlbioare,
Cum nu-s altele sub soare.
I-a rãspuns râzând cizmarul:
-Dibãcie am cu carul
Numai vreme n-am, vezi tu!
Însã cucul, nu ºi nu,
Cã sã lase toate cele
ªi sã-i facã ciuboþele,
Cã el tare e grãbit!
Meºterul s-a învoit,
Cucul a zburat în lunci
ªi cizmarul, chiar atunci
A luat foarfecã ºi piele
Sã croiascã ciuboþele.
N-apucã el sã le taie,
Hop ºi cucul în odaie:
-Hei, sunt gata? Le-ai cusut?
-Pãi nici nu le-am început!
-Vezi atunci de ce mai stai,
Hai, grãbeºte-te, hai, hai!
-Mai încetiºor cu graba,
Doarã ºtii cã stricã treaba.
Ai rãbdare!
-Ba de fel,
Hai mai iute puþintel!

?
_________________
Un adevar spus la timp nu doare.

Greta · Trimis: 08/04/2007 11:14 Titlul subiectului:

Ciubotica cucului.
_________________
I hate moondays!

Ramona · Trimis: 09/04/2007 07:20 Titlul subiectului:

Da,povesteste si tu.
_________________
Un adevar spus la timp nu doare.

Greta · Trimis: 10/04/2007 16:14 Titlul subiectului:

- Ce am facut si ce fac, indata t-oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordeiu, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru.
- Da in stogul de fan nu vrei sa te puie, mititelule?
- Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al ferariei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva in mana decat ferarul?
- Ia asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca sezi la cinste, si toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce li impungi degetele?
- Da impung pe casca gura cel somnoros, pentru ca voiesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu, pentru ce bati ferul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase?
- Mai... da bun esti de gura!
- Si de gura, dar si de lucru.
Ei bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatraiul si nenumarate unelte si masini de fer, unele de-o marime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si ilau? Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ca n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de secere, de coasa si de plug. Tu imi spui mai mult de frumos, eu t-oiu spune de cele neaparat trebuincioase.
- Ma faci sa te-apuc iar la scarmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intai, caci nu era sa umble cu dermă goala si descult ca gastele.
- Te-ai incurcat cu socotelile, mai baiete. Ba de mancare si casa i-a trebuit omului intai s-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale iti ghioraiesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea, ca "Golatatea incunjura, iar foamea da de-a dreptul".
- Mai! da ruginit mai esti!
_________________
I hate moondays!

Clarisa · Trimis: 10/04/2007 21:53 Titlul subiectului:

Acul si barosul.
_________________
Fac exact ce vreau!

Clarisa · Trimis: 14/04/2007 17:00 Titlul subiectului:

Cincizeci de ani de când împãratul purta rãzboi c-un vecin al lui. Murise vecinul ºi lãsase de moºtenire fiilor ºi nepoþilor ura ºi vrajba de sânge. Cincizeci de ani, ºi numai împãratul trãia singur, ca un leu îmbãtrânit, slãbit de lupte ºi suferinþe - împãrat, ce-n viaþa lui nu râsese niciodatã, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soþiei lui tinere, nici la poveºtile bãtrâne ºi glumeþe ale ostaºilor înãlbiþi în bãtãlie ºi nevoi. Se simþea slab, se simþea murind ºi n-avea cui sã lase moºtenirea urii lui. Trist se scula din patul împãrãtesc, de lângã împãrãteasa tânãrã - pat aurit, însã pustiu ºi nebinecuvântat, - trist mergea în rãzboi cu inima neîmblânzitã, - ºi împãrãteasa sa, ramasã singurã, plângea cu lacrimi de vãduvie singuratatea ei. Pãrul ei cel galben ca aurul cel mai elegant cãdea pe sânii ei albi ºi rotunzi, - ºi din ochii ei albaºtri ºi mari curgeau ºiroaie de mãrgãritare apoase pe o faþã mai albã ca argintul crinului. Destul de lungi cearcãne vinete se trãgeau împrejurul ochilor ºi vine albastre se trãgeau pe faþa ei albã ca o marmurã vie.

Sculata din patul ei, ea se arunca pe treptele de piatra ale unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbracata în argint a maicei durerilor. înduplecata de rugaciunile împaratesei îngenuncheate, ploapele icoanei reci se umezira si o lacrima curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. împarateasa se ridica în toata mareata ei statura, atinse cu buza ei seaca lacrima cea rece si o supse în adâncul sufletului sau. Din momentul acela ea purcese îngreunata.

?
_________________
Fac exact ce vreau!

Stefan · Crin Data inscrierii: 13/Noi/2006 Mesaje: 1350

Fat Frumos din lacrima.

Contiunua cine doreste.
_________________
Nu spera si nu ai teama.